De la voluntariat la antreprenoriat

Pe Lilia Dorofte am cunoscut-o la un festival de muzică, unde își expusese gențile și accesoriile din piele într-un fashion corner. Prima intrebare a fost dacă le importă sau le produce; a urmat o conversație interesantă din care am aflat cum tânăra ieșeancă realizează genți și accesorii din piele de trei ani, dar a început să vândă cu greu. Despre dificultățile întâmpinate de un producător la început de drum, cât de înșelătoare poate fi relația cu distribuitorii și planurile de dezvoltare ale Koja Concept, aflati din interviul acordat wall-street.ro.

Absolventa de litere și relații publice și a unui masterat în marketing și comunicare în afaceri, Lilia a lucrat o perioadă scurtă în vânzări, iar înainte de a lua calea antreprenoriatului a făcut voluntariat într-o organizație dedicată tinerilor antreprenori. Experiența din urmă a determinat-o să înceapă ceva pe cont propriu și să renunțe la visul de a se angaja într-o multinațională, obiectivul generației sale, după cum spune.

“Am prins microbul antreprenoriatului în urma experienței din Junior Chamber Internațional, apoi visul meu de a lucra într-o multinațională s-a spulberat după ce mi-am dat seama că timpul meu liber sau cel dedicat familiei nu va mai exista, pentru că acest lucru l-am descoperit la toți apropiații mei corporatiști. Koja Concept s-a născut din plăcerea de a lucra în atelier, de a testa și de a urmări procesul de execuție de la materia primă până la produsul finit. Satisfacția pe care o ai după ce realizezi un produs care te reprezintă depășește cu mult zerourile câștigului material și devine atât sursă de inspirație, cât și un stimul pentru creațiile ulterioare”, povestește Lilia.

A intrat în domeniul marochinăriei în 2014, alături de un partener de afaceri, care însă s-a destrămat la sfârșitul anului 2016. Atunci practic a fost momentul apariției brandului Koja Concept, așa cum l-a denumit, pornind de la denumirea slavă pentru piele.

În 2015, împreună cu partenerul său de afaceri, Lilia a optat pentru finanțare europeană pentru a-și deschide propriul atelier de marochinărie; până atunci externalizaseră producția.

“În acel moment eram în căutare de fonduri europene și am fost omul potrivit la locul potrivit, în sensul că aveam deja conturată ideea de business, o testasem pe piață și ne-am demonstrat faptul că piața este deschisă, iar cererea este în creștere. Când au fost lansate pe piață câteva cursuri de pregătire antreprenorială și cu posibilitatea de finanțare dacă planul de afaceri era viabil, am știut că aceasta este șansa noastră. Primul concurs de planuri de afaceri l-am picat deoarece publicul țintă vizat de program erau studenții, însă la cel de-al doilea concurs soarta a fost de partea noastră”, povestește Lilia.

Au obținut o finanțare europeană de 20.000 de euro, la care s-a adăugat o investiție proprie de peste 5.000 de euro. Suma a fost investită în utilaje, materii prime, chiria pe șase luni a atelierului și plata utilităților.

Totul a decurs foarte rapid, achizițiile și contractele și ofertele au trebuit depuse într-un termen foarte mic, în schimb banii au intrat în cont dupa lungi așteptări. Am avut marele avantaj să avem ca și parteneri oameni care să ne înțeleagă situația și să îndure alături de noi venirea finanțării”, mai spune Lilia.